01 august 2011

Timisoara tuturor

Ei bine, s-a incheiat si a doua tura oraseneasca organizata de timisorencele Titza si Cristina, una cel putin la fel de reusita si de interesanta ca plimbarea de anul trecut. Desi a debutat mai timid, sub auspiciile unei ploi torentiale matinale care a spalat centrul orasului si ochii rupti de somn ai plimbaretilor, #timisoaranoastra (cum a fost botezata in social media toata escapada asta) a reusit sa adune in jurul extrem de capabilului nostru ghid, Dan Caramidariu, o gasca de oameni curiosi, nerabdatori si mai mult sau mai putin ascultatori. Au purces la (re)descoperirea istoriei si locurilor interesante ale orasului timisoreni nascuti, timisoreni adoptati dar mai ales timisoreni de-o zi sau doua, cam cat le-a luat musafirilor sa prinda treaba cu 'spiritul timisorean' (nou sau vechi) si sa fie sedusi. Pentru ca, daca e sa privim lucrurile detasat, Timisoara noastra-i tot creuzetul ala cultural, etnic, social-economic si religios in care s-au amestecat si se amesteca inca toate ingredientele unei societati in plina transformare, dar cu o singura "piatra filozofala" in target: armonia care sa ne schimbe pe toti in oameni mai buni... indiferent de unde-am venit si unde o sa ne ducem. Caci Timisoara a fost intotdeauna un oras de vinituri si de feciori si fiice de vinituri: de la primul neamt adus in mlastinile de pe Bega si pana la ultimu oltean coborat din tren. Poate chiar asta ne face pe noi mai cu mot.



Trecand la obiectivele marcate in acest periplu stradal trebuie mentionat ca cel mai important checkpoint a fost Muzeul Revolutiei, de existenta caruia unii stiau iar altii mai putin. La Muzeu, domnu Orban (fondatorul si curatorul muzeului) ne-a asteptat cu o istorie personala destul de nefericita (a fost impuscat in P-ta Libertatii) si cu un film documentar de vreo 40 de minute, Noi Nu Murim. Filmul descria cursul evenimentelor de la Timisoara din decembrie '89 si dincolo de emotia starnita privitorului ne-a oferit destule informatii pe care unii le uitseram iar altii nu le stiuseram niciodata. Cred ca cei care n-au prea avut de-a face cu Revolutia live au fost destul de miscati de ce-au vazut acolo (fotografii sau obiecte). Un detaliu interesant sunt manechinele in spatele carora am stat - un militian, un soldat, un securist, si-o garda patriotica condamnate simbolic la vizionarea atrocitatilor savarsite atunci. Un pic disturbant, unul purta un maieu de revolutionar gaurit de gloante.


S-au trecut in revista si Pietele importante ale orasului: Victoriei, Libertatii, Unirii, Traian, toate punctate cu detalii istorice si arhitecturale, am sezut o vreme pe marmura noua a Bastionului Terezia (daca se pastrau jumatate din cele 9 initiale ce mai cetate a Timisoarei aveam acum), apoi am baut o bere la Fabrica de Bere Timisoreana - pe care sunt foarte dezamagit ca n-am putut s-o vizitam - si ne-am dat o tura cu un tramvai epocal din 1872 pus le dispozitia noastra de RATT si Primaria Timisoara. Mergea destul de incet antica masinarie dar franele erau in regula. Am filmat drumul asa ca o sa vedeti ce si cum..




In P-ta Balcescu ne-a asteptat dom' viceprimar care ne-a si insotit o vreme in plimbare. Am descoperit multumit ca s-au terminat lucrarile la Parcul Doina: acum copii zonei au un adevarat fort acolo. Zona Parcului Doja, Pietei Maria si Iosefin e plina de istorie si fineturi arhitecturale si a fost misto sa-l vad pe Dan cata pasiune punea in explicatii. Expresia jugendstil va ramane pe veci intiparita in mintea mea. Plimbarea s-a incheiat dupa vreo 7 ore pe podul metalic Huniade a carui constructie este uneori eronat atribuita lui Eiffel (tre sa avem si noi legende urbane). Singura legatura intre pod si inginerul francez este ca a fost construit din acelasi otel de Resita ca si vestitul turn din Paris.

Astea fiind scrise tin sa remultumesc fetelor cu spirit organizatoricesc pentru inca un efort (va pupa 60 de oameni, bre), "encliclopediei banatene" Dan Caramidariu si sa-i felicit pe sponsori (Bere Timişoreana, Hotel Timişoara, Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timişoara, Pizza Rustica si Trabucuri.com) pentru alegerea facuta cu sustinerea acestui eveniment. F. inspirati.

Poze realizate de Cristi Sitov, Lilisor, Tomata si Diana.

3 comentarii:

  1. Puteam să jur că documentarul a avut 15, maaaaaaaaaaxim 20 de minute, așa repede a trecut timpul.

    RăspundețiȘtergere
  2. tramvaiul a fost epic. (legat de film, imi amintesc ca am vazut ca scria 34 min parca sau ceva de genul)

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?