22 aprilie 2008

Zilele nestiute ale filmului spaniol

Acum ca s-au imprastiat vaporii de tequilla in care m-am afundat weekend-ul asta pot sa vorbesc in liniste de ce s-a petrecut saptamana trecuta. La Universitatea de Vest s-au desfasurat intr-un anonimat destul de suspect Zilele Filmului Spaniol cu proiectii in Aula Magna la initiativa d-rei Maria Lardies Gabarre, lector de limba spaniola. Eu am aflat de la o (co)pila "infiltrata" in faculta de litere (nu de limbi) care cunoscandu-mi obsesia cinefila m-a abordat:
"- Richie tre sa te duci la filme!!
- Daca sunt spaniole ma duc!" zic eu.
Era vorba de 3 zile de proiectii cu cate doua filme spaniole pe zi, de la 18 si de la 20. L-am sunat pe Luci, alt cinefil inrait si am incalecat bicicletele. Din cauza "secretului" in care s-a desfasurat (n-am gasit nici o informatie in ziare sau pe net, probabil a fost un eveniment inchis destinat doar studentilor) am ajuns sa urmarim un film intr-o sala cu 15 oameni in conditii decente si intr-o liniste absoluta. Zilele urmatoare, desi afisele lipite prin holurile Universitatii disparusera in totalitate, numarul spectatorilor a crescut.

Primul film, El Metodo (The Method), era considerat unul din cele mai bune filme spaniole din 2005. Ceea ce m-a decis sa vin la vizionare a fost premiul Goya castigat de Gil Mateo, scenaristul preferat al lui Amenabar (au colaborat cam la toate filmele sale: Tesis, Abre los ochos, Mar Adentro) a carui scriitura, adaptata dupa o piesa de teatru, te poarta prin lumea corporatista si meandrele unui interviu de angajare pe o pozitie de top management. Personajele sunt 7 la numar, toti candidati foarte motivati si atent selectionati pentru a trece o ultima serie de teste in vederea obtinerii postului. Ceea ce nu stiau ei este ca urmeaza a fi supusi metodei Gronholm, care presupunea inchiderea lor intr-o sala de conferinta si supunerea la cateva teste psihologice foarte abile. Pentru a complica lucrurile li se dezvaluie un amanunt, anume ca unul dintre ei este angajat al firmei cu rolul de a le observa reactiile si felul in care trec probele (ex: sa-si aleaga si sa motiveze un lider de grup care sa merite postul, apoi la dezvaluirea unui amanunt neplacut despre acesta sa decida daca mai merita sau nu sa raman in joc, etc). Fiecare proba depasita reprezinta preambulul unui nou test mai dificil. Adaugati la asta teama ca ar putea fi supravegheati audio-video de o armata de psihologi si lipsa oricarei idei despre ce exact se asteapta de la ei si veti fi prinsi in jocul mintilor corporatiste incercand sa va dati cu presupusul ca intr-un thriller politist. E remarcabil ce poti face cu 8 actori excelenti (7 candidati, intre care si Eduardo Noriega, si o secretara) un scenariu superb si o regie teapana (Marcelo Pineyro). In concluzie a fost un film beton, cum putine mai gasesti in ultima vreme.

Un al film urmarit la ZFS, a fost Barrio (The Neighbourhood), o drama care se petrece in periferiile Madridului si care a stors cateva lacrimi prin sala. Total diferit fata de precizia calculata a Metodei corporatiste din varful zgarie-norilor, Cartierul prezinta de la nivelul strazii o povestea trista, dar pe alocuri amuzanta, a trei pusti de 15 ani Rai, Javi si Manu, vecini si prieteni, care dau piept cu greutatile vietii de mahala, adica lipsa banilor, familii disfunctionale sau destramate, tentatia sexului si a micilor furtisaguri etc. Dialogurile sunt delicios de amuzante reflectand plictiseala tipica unei varste caracterizate de cautarea identitatii si lipsei de perspectiva. Tinerii viseaza sa evadeze intr-o insula exotica dar conceptul de "bed & breakfast" inseamna pentru ei un pat imens si cameriste special antrenate dornice sa ofere cate un blowjob la mic dejun. Cine e mai lucid: Manu care livreaza pizza pe jos sau cu autobuzul ca sa stranga cativa pesetas, Rai care se si vede traficant de droguri, ori Javi care trage cu ochiul la sora-sa practicand felatia pe bancheta din spate? Un premiu Goya pentru regia lui Fernando de Aranoa in 1999 il califica ca un must see pentru fanii cinematografului spaniol.

In afara de acestea doua, au mai fost patru filme dar din motive de neprezentare la proiectie nu va pot impartasi nicio opinie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?