The Worst Day Since Yesterday

Well I know, I miss more than hit
With a face that was launched to sink
An' I seldom feel, the bright relief
It's been the Worst Day Since Yesterday

If there's one thing I have said
Is that the dreams I once had, now lay in bed
As the four winds blow, my wits through the door
It's been the Worst Day Since Yesterday

Fallin' down to you sweet ground
Where the flowers they bloom
Well it's there I'll be found
Hurry back to me, my wild calling
It's been the Worst Day Since Yesterday

Though these wounds have seen no wars
Except for the scars I have ignored
And this endless crutch, well it's never enough
It's been the Worst Day Since Yesterday

Hell says hello, well it's time I should go
To pastures green, that I've yet to see
Hurry back to me, my wild calling
It's been the Worst Day Since Yesterday
It's been the Worst Day Since Yesterday
It's been the Worst Day Since Yesterday

Quiz17 [Leapsa Cartureasca]

1. La ce e buna arta?
Arta nu e buna sau rea ci pur si simplu este. In ea se materializeaza sufletul uman asa cum este el.

2. Cand ai murit ultima data?
Mor putin cate putin in fiecare zi cand ma gandesc la tine, tu femeie din viitorul meu ce parca fugi mereu de mine.

3. Crezi ca ai o soarta de invidiat?
Nu-mi cunosc soarta deci nu pot sti daca e demna de invidiat decat dupa ce se va fi implinit. Dar viata mea pana acum nu e cu nimic mai deosebita.

4. Ce urasc cel mai mult?
Superficialitatea, duplicitatea, marlania, tzepeshopingul si politica romaneasca. Pe toate. Cel mai mult.

5. Ce te deosebeste de ceilalti?
Geniul pustiu. Rabdarea poate. Abilitatea de a face haz de necaz.

6. Unde sunt visele din copilarie?
S-au spulberat pe rand cu fiecare diploma de an scolar.

7. De ce te mai trezesti dimineata?
Imi suna ceasul. Sau mi-e foame.

8. Fericirea pe care mi-o visez?
Pai casuta cu gardut alb, nevasta si doi copii, un caine latos si nici un vecin pe o raza de 2 km. Si da, obligatoriu un rau in spatele casei si niste brazi. Cliseu, stiu, dar insasi visele de fericire sunt clisee.

9. Calitatea pe care as vrea s-o am din nastere?
Diplomatie.

10. Eroii mei preferati din viata reala?
Charlie Chaplin. Galileo Galilei. Arhimede, Aristotel, Alexandru cel Mare.

11. Eroinele mele preferate din literatura?
Jessica Atreides (Dune) sau Moiraine Damodred (Roata Timpului). Ciudat cum astea sunt singurele nume ce-mi vin in minte desi am citit tot felul de carti care probabil aveau si femei in ele.

12. Care este partea ta cea mai fragila?
N-ar fi mai interesant sa spun care-i cea mai tare? Nu? Ok, cred ca incheieturile sunt cele mai fragile. Am calcat stramb de cateva ori.

13. Ce ti-ar placea sa primesti de ziua ta?
Carti, ceas, telefon, netbook, si multe altele dar cred ca o sa mi le iau singur pana atunci.

14. Ce sunet iti place cel mai mult?
Marea cum saruta plaja in plina vara sau un oftat in miez de noapte.

15. Care este cuvantul favorit?
"Cute" in gura unei anume persoane.

16. De unde vii?
De unde am fost dat afara :).

17. Cum ai vrea sa te intorci?
Cu zambetul pe buze.

Leapsa pentru Ily (atat iti trebe sa refuzi dupa ce ca te duc la film), Anda(ca am menajat-o destul cu rez-ul) si Dorei (ca ei ii plac quiz-urile la fel de mult ca listele). Si lu Ceciliu, ca-i sunt dator. Eu am primit-o de la Todo care a sterpelit intrebarile din Carturesti.

Heaven can wait

Nu ma mai satur de piesa asta a lu Charlotte Gainsbourg (da, tipa din Antichrist, nu va mirati) cantata cu Beck. O ascult de 20 de minute incontinu si tot mai misto e. Iar videoclipul realizat de Keith Schofield e trippy si funny in acelasi timp. Nice fresh stuff.

via bloguldefilme

Destinatii: Valea Mortii

Cand eram mic aveam ideea asta nebuna cu mai doi prieteni ca atunci cand vom fi mari si cu bani sa purcedem intr-o expeditie pana in Triunghiul Bermudelor, sa vedem cu ochii nostri ce naiba se petrece acolo. Eram atat de incantati incat am fi acceptat chiar sa nu ne mai intoarcem, numai sa primim explicatia suprema. Douazeci de ani mai tarziu am vise o idee mai cuminti, dar continui sa ma excit la destinatii dificile si imbracate intr-o doza de mister. Urmatorul vis: Valea Mortii (Death Valley, CA).

 Red Cathedral

Care-i faza cu valea asta? Simplu, e cea mai joasa zona din America de Nord (-85.5m), situata in desertul Mojave undeva la sud de muntii Sierra Nevada (nume faimoase pentru fanii filmelor westen, un loc de trecere in Goana dupa Aur), o depresiune uscata si fierbinte de 120km. Un cuptor inospitalier si chiar periculos pentru oameni fara experienta ca mine, devenit insa parc national si, deci, obiectiv turistic. Poti vedea acolo dune de nisip, vai de sare, tot felul de formatiuni geologice bogat colorate si ciudat alcatuite, cu nume ca si Red Cathedral, Bridge Canyon, izvoare si mlastini, lacuri si oaze. Tot acolo e si faimosul Zabriskie Point, care a dat numele unui film de Antonioni.

Zabriskie Point

Un lucru misto e ca acolo inca mai pot fi gasiti indieni: tribul Timbisha are o istorie continua de 1000 de ani in zona si pot fi intalniti in oaza Furnace Creek (vestita pentru temperaturile record masurate) unde ai la dispozitie si facilitati de cazare. La Furnace Creek Resort au un han si o ferma insa preturile sunt destul de piperate (minim 130$ pe noapte). Oare cu cortul se merge? In fine motivul pentru care mi-a fost suscitat interesul in directia Vaii Mortii sunt "misterioasele" pietre miscatoare. Bolovani de 100 de kile care de la un an la altul pleaca la plimbare calatorind chiar si 200 de metri. Deocamdata inexplicabil, se banuieste ca un cumul de factori influenteaza deplasarile pietrelor, intre care: vantul, temperatura si constitutia solului. Oricum, o explicatie fara loc de interpretari ar strica tot farmecul fenomenului, asa ca sper sa ramana asa. Macar pana ajung si eu acolo. Faceti o cheta pentru biletul de avion?

photo source

Vot in alb? Inca nu.

Auzim prin presa din 2008 incoace vorbindu-se de votul in alb, acel procedeu democratic care intr-un stat de drept legitimeaza protestul electoral. Si ca daca recurgem la acest "artificiu" dam o palma binemeritata candidatilor care ne-au dezamagit pe parcursul guvernarii sau in campania electorala. Ei bine, palma asta nu e decat o mica adiere pe care politicienii o vor incasa pleostiti, cu o mina serioasa si reprosand-o proastei guvernari de pana-acum sau opozitiei care n-a facut decat sa puna bete-n roate: "Dupa cum vedeti poporul a taxat nesimtire lor!" Si in afara camerelor de filmat vor zambi pe sub mustata stiind ca mica cruciada a "albilor" nu i-a amenintat nici un pic intrucat legea e de partea lor. De ce? Pai:

Legea 35/2008 art.45 al. 13 stabileste ca “Sunt voturi albe buletinele care nu au aplicată ştampila „VOTAT”. Aceste buletine nu intră în calculul voturilor valabil exprimate.” chiar daca ele sunt contorizate pentru a avea o imagine clara asupra prezentei la vot. Nici macar n-am sa insist pe riscul de fraudare a unor buletine albe ca neaua fiind probabil sa fie patate dupa perdea cu cerneala murdara a unui Geoana, Base, Vadim sau Crin. E la mintea oricui ca nu poti avea incredere in nici un presedinte de sectie de votare sau observatori intrucat toti care merg acolo o fac pentru bani.

Ineficienta procedeului actual iti este insa relevata daca studiezi un pic aplicarea votului de protest in tari mai civilizate. Logic: exprimarea unui consimtamant valabil se poate face doar in masura in care iti este permisa si exprimarea unei abtineri, iar asta in mod expres nu tacit. Neprezentarea la vot nu e o abtinere expresa, poate ai avut ceva mai bun de facut si ai ramas acasa, poate ai uitat, se mai intampla. E ca si cand lipsesti din sala la vot, nu te-ai abtinut, ci ai lipsit (bine exista si varianta de protest prin retragere din sala dar asta e doar o abtinere teatrala). Deci te prezinti la urne iar pe buletinul de vot e nevoie sa se specifice si optiunea de protest: ma abtin, nu votez nici unul, sunt impotriva tuturor celor de mai sus! Franta, Spania, Ucraina au casute dedicate acestei optiuni. Si da, atunci abtinerea mea este expresa, valabila si conteaza procentual, acolo unde-i doare pe candidati. Nu e doar statistica. Votul in alb are o forta acolo. La noi e risipa de hartie care transmite la fel de multa nemultumire ca un sondaj electoral.

Surse: wiki, apd

Lanterna buclucasa

Ceea ce o sa va povestesc ar fi putut ramane catalogat drept o tampenie sau nazbatie (in ton cu leapsa lui Ceciliu Strontz) daca n-ar fi putut sa ma coste viata. Am fost insa norocos si iata-ma 16 ani mai tarziu in situatia de a rade pe seama tampitului care eram odata.

Nu stiu cati va amintiti dar acu multi ani, cand eram prin clasa a sasea se incepea frumoasa materie numita Fizica, cea mai interesanta si fascinanta studiere a fenomenelor inconjuratoare. Eram mare amator de fizica, carti de fizica si laboratoare de fizica. Unul din capitole se refera, cum e si normal, la curentul electric. Bineinteles ca partea practica era cea mai interesanta si distractiva. Joaca in laboratoare unde faceam circuite inchise cu beculete si intrerupatoare. Nimic periculos acolo, supraveghere profesorala tot timpul. Daaar... Ca sa ne testeze inventivitatea, dubioasa profesoara (o creatura micuta si diabolica), ne-a dat o tema de casa: sa construim o lanterna folosind un bec si-o baterie plus ce ne duce capu pt intrerupator.

Ok, deci eu singur acasa, parintii la servici, gasesc un bec de la instalatia de brad, curat vopseaua de pe el, iau si o baterie de 1,5V, pun mana pe un tub de plastic (dinala pt cornete) il tai cu traforajul pana la dimensiuni corespunzatoare si ii fac o gaura pentru a introduce intrerupatorul - un capat de creion rupt. Mai lipseau conexiunile. Am luat doua sirme, cabluri dinalea izolate, le-am rupt plasticul din capeti si, ce m-am gandit io: ia hai sa le testez conductivitatea :)). Si mintea mea necoapta m-a dus pana in dormitorul alor mei, la priza ;). Stiti voi, nu bagati degetele, cuiele si mai ales sirmele(!) in priza? Deci stiam si eu asta, ca nu mi-s prost, dar tot am facut-o. Cu doua sirme subtiri de 1 mm si lungi de vreo 10 cm, dezizolate la capeti, m-am asezat in fata prizei si mi-am dat. Le-am bagat in priza, tinandu-le de partea izolata desigur, si cum stateam eu asa, nush ce asteptam sa vad, dar am zis ca daca tot nu se intampla nimic ia hai sa le ating!! Well kaboom...

O flama imensa m-a orbit, priza a plesnit, peretele deasupra ei s-a inegrit iar eu am fugit ingrozit. Au picat toate sigurantele, inclusiv la vecinu de langa mine, si cateva ore pana au ajuns ai mei am stat fara curent. M-au intrebat ce s-a intamplat de nu-i curent, ca doar se dezghetase frigiderul, dar am tacut malc. Dovada era insa in camera lor, pe perete. Am mancat o mama de bataie ca deh, era sa ma sinucid in prostia mea si-o meritam, dar mi-a intrat in cap sa nu ma mai joc cu prizele si pana la urma mi-am facut lanterna buclucasa fara sa mai testez nimic. Si a functionat cat sa-mi iau o nota bunicica.

Sper ca boghi sau corina sa fi facut tampenii care nu le-au pus viata in pericol. Care to share?

Nebunia unei zile obisnuite

O zi obisnuita pentru mine incepe odata cu terminarea zilei anterioare, mai neobisnuite. Ca de exemplu asnoapte cand m-am intors pe la 1 acasa de la cinema si tot ce-am facut a fost sa ma arunc in pijamale si sa execut o barbiereala in viteza. Ah, cat de tare detest momentul asta dinainte de culcare cand trebuie sa execut, eu chior de somn fiind, o manevra delicata cu ajutorul unui aparat jmecher cu 3 lame fine. Abia astept momentul in care voi gasi femeia in mana careia sa pun lama cu incredere oferindu-mi gatul si obrajii aspri de barbat. Ar fi atat de intim. Si de convenabil desigur. Let her do all the work. N-ar fi neaparat din cauza ca lamele si bisturiile imi dau uneori fiori de transpiratie doar ca momentul ales pentru curatat obrajii - miez de noapte - e total neporivit. Dar numai asa pot sa-mi asigur o fata de bebelus neiritat dimineata la prima ora. Pentru ca dupa cum v-am spus asa incepe o zi obisnuita pentru mine.

Ziua continua cu un somn frugal de maxim 6 ore, minim doua, ca altfel sunt leguma, din care ma trezesc invariabil blestemand pe ala care o stabilit ca tre sa ne sculam devreme ca sa izbutim ceva. Ei bine, ce-ar fi daca-am izbuti sa dormim macar omeneste... In fine, din clipa in care m-am trezit buimac si pana am intrat pe usa la lucru s-au scurs maxim 25 de minute. Din acel moment urmeaza o lunga perioada de timp cam dezorganizata daca stau bine sa ma gandesc, in care incerc sa fac cat mai multe chestii deodata adica, vorbit la telefon, facturat clienti, trimis faxuri, citit twituri, deschis reader, inchis reader ingrozit, pornit mess, blocat comp, futut picioare-n comp until he quits unexpectedly (unexpectedly my ass, i've seen it commin') restart computer si invatat functionarea in regim single-tasking. Printre picaturi beau un ceai, manc o chifla sau un corn, cafa o servesc inainte de pranz, si odata scapat de clienti ma dedic cu obstinatie blogingului.

Incep sa fiu coplesit de volumul de informatie sharuit de lume pe toate canalele si, saptamanal, revizuiesc lista de bloguri si twiteri urmariti, stergand in carne vie, doar ca in cateva zile sa-i adaug din nou pe cei atat de usor abandonati. Simultan arunc un ochi asupra unuia din filmele sau serialele descarcate cu atata grija, pentru a incropi si eu vreun articol mai de doamne-ajuta. Articol care evident nu va pupa vreun pixel in aceasta zi obisnuita, ramand undeva in spatele mintii, in sertarul cu drafturi neurale.De-a dreptul frustrant.

Nebunia zilei ma curpinde dupa-amiaza. Tot mai des imi uit cafeau si mi se raceste, mancarea la fel, gandurile mi se invalmasesc facand planuri pentru zilele urmatoare, ma informez din toate sursele aflata la dispozitie inclusiv ziarele gratuite inainte de a fi sterpelite de vecini. Cu destula greutate reusesc sa dau un sens la tot ce ma inconjoara si incearca sa ma acapareze, stiind ca sunt atat de usor de convins intr-o directie, fie ea de amanare sau de salt cu capu' inainte. Uneroi im gasesc balansul intr-o carte, dar tragedia este ca si cartile ma plictisesc dupa un numar de pagini citite, spiritul meu initial excitat de interes devine in scurt timp imun la asmenea uniformism cautand alte metode de suscitare a trairilor afective. Droguri pentru spirit.

Sfarsitul zilei ma gaseste undeva intr-un limbo atemporal decorat cu un fotoliu jerpelit, un scaun directorial si acelasi birou negru mat cu calculator din deceniul trecut. Orele parca curg ceva mai repede decat sunt obisnuit si cat ai zice "noapte buna" lucrurile se aseaza in causul lor si nebunia se disipa intr-o placuta amorteala. Oboseala trupului se resimte odata cu reactiile incetinite la fiecare tentativa de reconectare cu prezentul initiata de chipurile insipide care se perinda prin campul meu vizual. Singurul lucru care mai conteaza e finalul acelei zile, intoarcerea la sursa, abandonarea oricaror planuri pentru ziua urmatoare inainte de o absolut necesara reconfigurare a functiilor vitale precum somnul si mancarea. Abia apoi sunt pregatit sa-mi pun la cale cum doresc zilele libere facandu-le cat mai neobisnuite. Asa ca, daca las impresia ca fac sau am timp sa fac mai multe lucruri in unele zile ar fi bine de stiut ca imi sunt absolut necesare pentru contracararea efectelor unei zile absolut obisnuite. Firea mea o cere. Sanatatea mea mentala o impune.

Clubul de joc - prima editie

Cine ar fi intrat vineri seara in Funky ar fi avut o surpriza sa vada aproape 30 de adulti jucand jocuri de societate si nu prea. La ce harmalaie s-a facut ziceai c-au dat in mintea copiilor. Nu, nu suferea nicicare de vreo gripa noua, nu ne imbataseram, ci doar ne-am adunat in Clubul de Joc sa vedem ce iese. Idee a Tomatei, powerd by TM99BLOG, care ne-o pus sa scoatem jocurile din dulapuri si sa le caram in Funky. Daca ar fi sa intrebam pe oricare din cei prezenti am primi un raspuns de genul ca "atat de mult n-am mai ras de mult."

Eu am ajuns un pic intarziat fata de ora stabilita astfel ca unii erau deja incinsi intr-un Yahtzee - n-am absolut nici o idee cu ce se mananca jocu ala - iar altii frecau zarurile la o tabla - Raka si Andra - asa ca scos Remi-ul la iveala ca sa adun niste jucatori langa mine. S-au desfasurat astfel niste etalate de toata frumusetea in compania lui Paul, Solarian si Alice la care s-au mai incumetat pe parcurs si Todo, Dede si Ionesta. Regulile ni le-am amintit pe parcurs si am avut niste buguri referitoare la furtul jokerului. Eu m-am remarcat mai deosebit ramanand de cele mai multe dati cu tabla plina. Bine ca in dragoste am noroc.

Am jucat o partida de Nu te supara frate cu Deme pe o tabla atat de mica de-mi intrau piesele sub unghie. Noroc ca erau magnetice. Evident ca nu m-am suparat cand am pierdut. Langa mine unii multi jucau scrable, ia alte doua grupuri infipsera niste cruci. Nu puteam interveni. Doua fete cucuiete jucau insa sudoku, si au tot jucat sudoku mult si bine. Antisociale, ce sa le faci. M-am gandit sa le ajut, m-am concentrat vreo jumate de ora impreuna cu Paul si degeaba. Am luat-o la noroc apoi am daramat toate piesele si am stins jocu.

In timp ce un grup numeros jucau Uno si tipau ca pruncii-n leagan, noi cativa mai cuminti ne-am dat Sus-Jos. Ceva joc din Epoca de Aur a lui SirG. Mare distractie pe seama jocului. Momentul de maxima hahaiala a fost cand domnu G. a pus pe masa un fel de Piticot facut de el pe cand era scolar si pe care il botezase Treasure Island. Pe acelasi principiu de zar + pion am reusit sa-l jucam cu succes facandu-i reguli din mers. Varianta Beta am testat-o astfel cu succes, depistand buguri la pozitiile 15 si 17, sub forma "cum dracu sa stai doua ture in codru si dupa ce dai doi sa pici in groapa cu smoala murind eroic". L-am patchuit pe moment introducand ideea de rsspawn. Autorul insa promite revizuirea liniilor de cod si un add-on pe verso. Aveti poza mai jos cu plansa de joc.

Am mai jucat si-o tabla cu Cartitoiu care bate tot si m-am batut si pe mine. Dar am fost aproape, imi trebuia un 6-6 ca sa-i fur caciula si mi-am dat numa un jalnic 6-5. As fi vrut sa joc niste rentz sau wist dar astea-s lungi si n-am reusit sa adun sustinatori destui. La monopolio nu m-am bagat ca se juca pe spaniola si n-am incredere in Raka cu tradusu' :p. Am plecat pe la 1 din Club insa am pierdut cea mai misto parte dupa cum spun ceilalti ramasi: mima. Las ca o sa mai fie zic eu. Nu-i asa?

S-au jucat: eu (d’oh!), Deme, Dede, Tomata, Alice, Ily, Dora, Horia, Cristi, Rob, Sirb, Corina, Andra, Dan, Nuzzu, Dani, Cătă, Camytzi, Clawd, Solarian, George, Todo, Daciana, Sirg, Marius, Paul, Mircea Popescu cu prietena. (lista furata de la un hobit, el(ea?) e de vina pentru eventualele greseli care oricum n-o sa le gasiti).

Poze cu japca de la Daciana: