Colectionarul de filme

Profit de zilele astea mai libere sa indexez si biblioteca de film "original" pe care o posed si la care am contribuit mai mult in ultimele doua - trei luni decat oricand. Vinovate pentru redimensionarea ei sunt in principal supermarketurile cu preturile lor joase, librariile Adevarul, Carturesti si Humanitas si, nu in ultimul rand, prietenii.

Filosofia din spatele achizitiei de filme originale e una destul de simpla: filmele straine care mi-or placut merita colectionate pentru ca mai au si cateva bonus-uri pe langa film iar cele romanesti nu prea am unde sa le vad in conditii bune. Ergo, sacrific din banii de bere si cafea cativa zeci de lei lunar pentru a-mi construi propria arhiva. Sunt constient ca in 5-10 ani va avea aceeasi soarta ca arhiva de discuri pirat cumparate in timpul facultatii (vreo 200 de bucati) ce acum zace in cutii de pantofi expulzate in mansarda. Anyway, it's the feeling that counts.

Dintre discurile pe care le-am colectionat ar fi de amintit:

* Machete pentru ca e chintesenta filmelor de actiune pe care le-am urmarit pe video in anii de adolescenta. Danny Trejo a jucat probabil in multe din ele roluri de figurant sau killer mexican. Aici e cam acelasi lucru doar ca joaca rol principal. Am dat pe el 9.99 lei.

* Borat - cel mai recent achizitionat de la Joc Secund. Pentru 15 lei am fost sedus de oferta generoasa "peste 30 de minute de scene incredibile taiate si multe altele". Inca nu le-am vazut, astept ocazia si oameni potriviti.

* Omul elefant - capodopera art-house a lui Lynch am cules-o cu 4.99 din Auchan. Nu stiu cati l-au recunoscut sub figura desfigurata a lui John Merrick pe actorul John Hurt.

* Antichrist e filmul vizionat cel mai mult dintre cele realizate de Lars von Trier. Discul luat din Carturesti are un bagaj de bonusuri neasteptat: comentarii audio, interviuri cu William Dafoe si Charlotte Gainsbourg, special features, concept art, behind the scenes etc..

* Trainspotting l-am primit cadou de la o buna prietena, alaturi de alte titluri pe care urmeaza sa le vad: Jim Singuraticul, El Mar, Respiro.

* Cosmar inainte de Craciun e filmul meu preferat pentru sezonul de iarna. L-am gasit in piata la vreo 8 lei.

* Slumdog Millionaire, unul din filmele de Oscar recente care pot fi revazute linistit, fie pentru muzica, fie pentru perspectiva asupra Indiei moderne.

* Audition, ar fi singurul reprezentant al cinema-ului japonez. In general filmele de gen (Takashi Miike, Kitano, Kurosawa) sunt destul de scumpe. Asta l-am primit.

* Eternal Sunshine of a Spotless Mind, cea mai buna chestie pe care a facut-o Jim Carey. Oferit de Kandia (serios, asa scrie pe coperta)

* Carlito's Way cu Pacino si Sean Penn. Trebuie sa existe ceva cu Pacino in biblioteca. Carlito e celalalt latino-american faimos pentru trafic de droguri. Ca fapt discret, Brian de Palma a regizat si Scarface.

* o colectie de filme Hitchcock (inca incompleta) nu putea lipsi. Sau un film cu Marilyn Monroe (Domnii prefera blondele)

* Revolver si In Bruges, doua filme de gen fundamental diferite. Primul tipic Guy Ritchie, al doilea mai degraba o comedia neagra de atmosfera cu hitmeni in excursie.

* dintre titlurile romanesti detin doar Loverboy, Din dragoste cu cele mai bune intentii si Amintiri din Epoca de Aur 2. Primele doua au fost scoase de Gazeta sporturilor(!).

* in incheiere ma mai laud cu o colectie impresionanta de filme de revista, cumparate impreuna cu defuncta RePublik, probabil cea mai buna revista de film din istoria recenta a presei noastre. Nume grele din cinema-ul indie sau european au fost oferite acum vreo 4-5 ani la preturi de 7-9 lei cu totul: Lars von Trier (Dogville, Dancer in the Dark, Breaking the waves), Gus van Sant (Elephant), Gaspar Noe (Irreversible), Almodovar (La mala educacion),  Alfonso Cuaron (Y tu mama tambien), Cronenberg (Spider), Haneke (Cache), Fatih Akin (Head-on) plus filme mult titrate ca Pianistul, Chicago, Bowling for Columbine, Diarios de motocicletas, Goodbye Lenin etc..

O lectie de supravietuire

Citind articolul lui Maka despre barbatul care a murit inzapezit in propria masina, pe DN5 la vreo 15 km de Bucuresti, am simtit ca nu-s de acord cu tonul sau cu felul in care era zugravita situatie, ca si cand tipul a luat decizia tampita de a astepta salvarea si s-ar fi "sinucis". In plus, mai era si twitul ala malitios "cum plm ajungi la 27 de ani daca reusesti sa te sufoci in masina?" de la un anume @teniescu. Intrucat comentariul meu s-ar fi lungit am revenit la mine pe blog sa ma desfasor in liniste.

In primul rand inteleg nevoia de a-i mustra pe cei mai nefericiti dintre noi, fie ei si morti, cand observam ca deciziile lor, privite retrospectiv, le-au fost nefaste. I get that. Noi suntem mai instruiti si mai norocosi, dovada fiind faptul ca suntem in viata. Iar noi intr-o situatie similara am fi procedat exact invers si prin urmare am fi supravietuit, corect? Nu fratilor, nu e asa. Puneti-va un moment in locul tipului ala.

Esti in camp intr-o masina inzapezita, impreuna cu o femeie, poate nevasta sau prietena, iar afara un crivat ucigator aseaza troiene cat stalpii. Ce faci? Te iei de nebun pana la civilizatie? Poate, ca o ultima solutie. Dar pana acolo lucrul destept pe care-l poti face e sa stai la adapost si sa ceri ajutor. Pentru ca, nu-i asa, autoritatile sunt obligate sa vina in sprijinul tau cand esti la ananghie. Ai o masina, ai combustibil si poti sa te protejezi de frig. Crezi ca luand-o la picior prin zapezi fara haine potrivite, fara lumina (presupun ca era noapte), fara sa fii capabil sa te orientezi si la o temperatura de -10 grade si cu o femeie dupa tine e lucrul destept? E o chestiune de sansa sa nu te ratacesti in primul km si sa nu ingheti in primii doi. Dovada ca in Galati unul a facut exact acest lucru si a murit inghetat. 

Nefericitul de pe DN5 a avut pur si simplu ghinion: a adormit. Pericolul la o masina pornita si inzapezita e sa ti te acopere esapamentul cu zapada si astfel gazele sa intre in interior si sa te omoare. De aia trebuie din cand in cand sa iesi ca sa dezapezesti spatele masinii... atat. Au fost salvate cateva mii de persoane in tara. Omul asta a avut ghinion. N-a murit la semafor asteptand sa-i dea cineva verde, a murit intr-o situatie dificila, care cerea judecata limpede, reponsabilitate si un pic de cunostinte de supravietuire.

Maka nu-si pune increderea in salvatorii patriei pe motiv ca-s romani si n-au utilaje, metode, experienta. S-avem pardon. Nici americanii sau japonezii n-au 100% eficienta. Iar daca pompierii, salvamontii, salvamarii si restul echipelor de interventie in situatii de urgenta nu sunt oameni de incredere pentru ca-s "niste straini", ce-ar mai fi de spus... Nu cred ca Maka chiar gandeste asa... a vrut probabil sa spuna ca in primul rand trebuie sa te bazezi pe tine. Asta e ok, zic eu, daca e vorba de un proiect la birou, nu intr-o situatie dificila ce tine de supravietuire. Sincer, noi ca oraseni nu suntem echipati instinctual pentru asa ceva, iar daca iesim la capat e fie noroc pur fie munca in echipa a celor care ne scot din cacat. Asa ca ne punem increderea pe buna dreptate in ei. Daca ne spun stati pe loc pana venim la voi o fac pentru ca in cele mai multe cazuri asta e lucrul care functioneaza. Insa mai tre sa stii si tu ca in cazuri de frig extrem ti se mai spune si "sa n-adormi cumva!"

The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore

Superba animatie despre iubitorii de carti. Un fel de Buster Keaton meets Wizard of Oz. Personajul principal, Morris Lessmore, sede intr-o zi pe balcon intre cartile sale preferate pregatit sa-si aduca contributia la literatura cand o furtuna puternica il smulge impreuna cu cartile si casele din jur transportandu-l intr-o lume fantastica dar cenusie unde singura pata de culoare vine de la un roi de carti zburatoare. Acolo va descoperi adevara forta a povestilor si-si va descatusa inspiratia. Short-ul e nominalizat la Oscar.

Alternosfera ne-ndruma

Incepe in sfarsit turneul Virgula care precede lansarea celui de-al treilea album Alternosfera. Personal, il asteptam cam din toamna 2011 insa presupun ca lucrurile au decurs mai greu decat era prevazut. Trupetii din Chisinau fac popas prin mai multe orase din tara si e bine sa notati in calendar data de 10 februarie. Atunci vor fi la Timisoara. Au aparut si mai multe informatii despre album, se pare ca va fi vorba de un triptic conceptual pe 3 discuri, Epizodia, in care Virgula insemna miezul si liantul dintre "bucatile" intitulate 3 si 14. Rezulta un 3,14 cu bataie spre arhitectural, misterios, constant si infinit. In felul asta se justifica, zic, asteptarea. E un proiect ambitios.

Turneul este organizat de Tuborg Sound si Rock Events si promite a fi cel mai complex de pana acum in ce-i priveste pe alternosferici. Setup-ul s-ar putea dovedi neincapator.

Orar turneu:

3 februarie (vineri) Iasi, club Underground
5 februarie (duminica) Brasov, club Rockstadt
10 februarie (vineri) Timisoara, Setup Venue
11 februarie (sambata) Arad, club Flex
16 februarie (sambata) Bucuresti, Safehouse
24 februarie (vineri) Constanta, Bibliotek
25 februarie (sambata) Galati, club Zodiar
2 martie( vineri) Cluj, Euphoria Music Hall
3 martie (sambata) Bacau, club The Stage

via Boghi

Elogiul poeziei

şi m-aş minţi că nu-i pasă de tine
sufletului meu ţăndări şi afon.

Fabian Anton - Rituri de dragoste şi ură 30

De ce citesc poezie? Sincer, nu stiu. Adevarul e ca imi place. Uneori am nevoie de ea. Cateva versuri reusite cu un simbolism aparte au darul sa ma puna pe ganduri. E un mic exemplu de forta a limbajului... Poezia nu traieste de dragul ei ci pentru ca are puterea de a descatusa niste lucruri. De a rascoli niste amintiri, de a clarifica niste ganduri confuze. E ca un set de reguli pe care aplicandu-l unei anumite stari devine mai lucida. Ofera sens, pentru o vreme...

tu ai doi ochi
eu am doi ochi
împreună avem patru ochi;
introducem cei patru ochi
în urna relaţiei noastre,
amestecăm bine
apoi, fără să ne uităm,
ha, ha, ce glumă bună -
oricum n-ai ochi când iubeşti,
extragem fiecare doi ochi.
Probabilitatea de a căpăta înapoi
fiecare, cele doua puncte de vedere iniţiale
este de douăzecişicinci la sută;
rezultă că este şaptezecişicinci la sută probabil
ca după iubirea noastră
să nu mai vedem lucrurile la fel;
ceea ce era de demonstrat. 

Iv cel Naiv - Matematica iubirii

Nu citesc des poezie... N-am timp, ca sa folosesc un cliseu modern. De fapt am, insa aleg sa-l folosesc intr-un mod diferit. Mi-am pastrat insa cateva rute de acces spre poeme... vreo 2-3 bloguri in reader, poezie moderna, contemporana, care uneori chiar straluceste... Mai rasfoiesc cate o cartulie de Keats sau Poe... nimic obsesiv desi as vrea sa pot dedica mai mult timp unui studiu aprofundat.

Am observat ca-mi place sa citesc poezie cand sunt "afumat". Adica atunci cand ma intorc din puburi cu ceva beri la bord si fum in plamani, cu simturile nitel adormite, cu neuronii putin anesteziati si sinapsele mai relaxate. Rasfoiesc pe telefon situri de poezie in vreme ce troleul se taraste incet spre destinatie. Lumea amorteste in jurul meu, obosita dupa inca o zi de incerta existenta. Sunt foarte calm... aproape melancolic, nu ma stresez cu ganduri rebele, n-am stari de alerta, nu judec gesturi sau vorbe ci sunt deconectat total... Poeziile citite atunci isi fac altfel loc in mintea mea... Cateva versuri ce uneori se risipesc, alteori se cer reluate, oferind pauze care impun mici reflectii... E ceva acolo. Ceva care ma face sa cred ca nu poezia are nevoie de noi s-o citim ci noi avem nevoie de ea sa supravietuim. Sa convietuim. 

Cînd va mai ninge nimeni n-o să ştie,
Secundele au îngheţat de mult,
Miroase-a ger, a praf şi-a veşnicie,
şi-a zahăr marinat, şi-a flori de unt,
pe uliţi şterse trec copii de rouă,
vînd bulgări mari de nori şi amăgiri,
ne înfloresc prin tîmple amintiri,
şi-aş vrea zăpadă sau măcar să plouă
cum plouă-n noi de-atîta aşteptare,
încet, domol, ca ora ce s-a dus,
se-aud vecernii triste la apus
peste oraşul mov ce simt cum moare

Fabian Anton - Rituri de dragoste si ura 29

De ce-a picat Megaupload?

Pai se pare ca vroiau sa se apuce si ei de afaceri curate si sa intre in legalitate. Problema e ca s-ar fi transformat din dusmanii industriei muzicale americane in competitori directi si legitimi. Megaupload asta era ca un mare dulap cu jucarii in care fiecare isi putea stoca chestii lasand apoi cheia sub pres. Asa ca jucariile se imprumutau gratis si in ciuda fabricantilor de jucarii. Normal ca proprietarii Megaupload faceau o gramada de bani din abonamentele pentru conturile de utilizatori premium si din publicitatea de pe site. Aveau in maini al 13-lea site din lume ca trafic, cu 180 de milioane de utilizatori inregistrati si 50 de milioane de vizitatori zilnici. Ca ei isi luau doza de porn, muzica, filme sau software, e o alta problema. 

Tragedia lui Kim Dotcom (ce nume si la asta), fondatorul dulapului magic, e ca s-a gandit sa-si deschida un magazin de jucarii legal. In decembrie se anunta lansarea platformei Megabox, un potential concurent pentru iTunes si un promitator sut in vintrele gastii vesele formata din casele cele mai importante de discuri din State - RIAA. Megabox oferea artistilor (inca) independeti sansa de a-si vinde singuri muzica, pastrand aproape 90% din castiguri. Sau s-o dea gratuit primind totusi bani printr-un alt sistem numit de ei Megakey. Ba chiar tinteau si industria de film urmarind sa lanseze Megamovie care sa ofere filme premium gratuit. Cu asemenea ambitii Megaupload ar fi putut deveni un jucator important pe piata de continut digital, asa cu conditia sa-si fi convertit milioanele de utilizatori in abonati legitimi. Poate ca parteneriatele cu Rovi si Amazon chiar la asta ar fi contribuit.

In fine, restul e deja istorie. Megaupload a picat fulgerator, patronii sunt arestati, hacktivistii anonymous (enervati si de SOPA, PIPA si alte proiecte de ingradire a filesharing-ului sub numele stoparii pirateriei) au declansat contra-ofensiva punand jos (temporar) vreo 20 de situri "dusmane" iar noi, romanii, inca avem cea mai buna(?) viteza de download din Europa. Megaupload era doar unul din dulapurile de jucarii. Mai sunt si altele. 

vALLuntar - cea mai misto campanie literara din online

Deci fiti atenti un pic. Grupul Editorial ALL a lansat o campanie ce mie imi pare foarte desteapta si care-si propune sa imbine utilul cu ce altceva decat placutul. Mai concret cititul cu munca de voluntariat. O echipa formata din angajati ALL vor lucra ca voluntari in cateva centre alese de bloggeri la finalul campaniei un anumit numar de ore hotarate tot de acesti bloggeri. Mecanismul campaniei e urmatorul:

- daca ai blog, scrii pe el si mai ai drept hobby lectura, le ceri oamenilor de la ALL o carte (care se gaseste in oferta all.ro) si dupa ce-o lecturezi ii faci cronica la tine pe blog. 

-o astfel de cronica contabilizeaza 15 minute de voluntariat musai pentru ei. Putin? Fiecare comentariu la articolul respectiv adauga alte 3 minute. Uite o cauza buna pentru a te promova in social media.

- campania se desfasoara intre 24 ianuarie – 16 martie iar daca esti devorator de carti poti comanda mai multe (insa pe rand) cu conditia sa si scrii despre ele.

- primii 3 bloggeri care aduna cele mai multe minute de voluntariat prin articole si comentarii stabilesc centrele in care se va efectua munca de voluntariat (intre 26 martie – 8 iunie).

Regulamentul complet il gasiti aici.

Desigur ca raman si cateva chestiuni de clarificat cum ar fi ce ma impiedica pe mina sa cer o carte si sa ma fac ca ploua dupa ce-o primesc (afara de ostracizarea mea ca blogger tepar) sau de unde vor fi selectate centrele in care se va desfasura voluntariatul avand in vedere ca nu am habar ce misca-n capitala. Sper ca lucrurile astea se vor lamuri in timpul campaniei si ca undeva cateva sute de pagini citite va asigura niste ore de atentie pentru nevoiasi. Pare o modalitate sucita de a adresa o problema sociala reala fiind mai simplu sa lasi tu cartile deoparte si sa te executi ca voluntar. Pe de alta parte insa, nu toti posedam cele necesare pentru a ingriji de altii... asa ca facem ce putem.

Terapia de la mizeul noptii

In universul meu paralel exista doua mari “nenorociri” (great evils): dezamagirea si ignoranta. Amandoua pot exista independent una de cealalta la fel cum se pot si influenta intre ele. Dezamagirea e un fel de major weakness care te loveste in cele mai neasteptate situatii desi dupa o vreme ajunge sa fie oarecum previzibila (datorita multitplelor dezamagiri intalnite/suferite care te-au inzestrat cu un fel de supersimt ce te anunta cand te paste o nou criza de dezamagire). Ignoranta, pe de alta parte, e genul ala de superputere pe care toti ceilalti o au mai putin tu. Iar prin toti ceilalti ma refer desigur la femei (aici e o intreaga discutie) pentru ca inca n-am intalnit un tovaras de bere care sa mi se confeseze “iar ma streseaza aia, cred c-o s-o ignor..” Exista ce-i drept si exceptii, parte a strategiei de a lovi inamicul cu propriile arme pentru ca toate celelalte au dat gres si doar astfel, intr-un mod bizar, iti mai pastrezi coa***e. De cealalta parte insa... e un fel de regula.

Revenind la dezamagiri daca ar fi sa trag o linie imaginara dupa experientele de pana acum un top 3 al dezamagirilor ar arata astfel: 1. femeile 2. eu 3. guvernele. Dupa cum se observa m-am asezat pe mine intre doua categorii de indivizi, una sociala, cealalta politica, asta insemnand 2 lucruri: 1. ca eu m-am dezamagit pe mine insumi mai mult decat m-au dezamagit pe mine fiecare dintre indivizii care constituie clasele respective (practic, intre mic dejun si pranz ma las balta de vreo 3-4 ori in fiecare zi). 2. femeile sunt mai schimbatoare decat guvernele, iar asta e doar datorita nivelului de asteptari atribuit. Sunt constient ca generalizez dar intotdeauna am avut mai mari asteptari de la sexul frumos decat de la ministrii post-decembristi. Ghici cine le-a implinit mai des? [insert rapejoke here].

In fine, asteptarile imi par cele mai perverse franghii de siguranta intr-o relatie umana. Le intinzi treptat-treptat, ca o panza de paianjen, omitand faptul ca uneori ajunge un fir sa se rupa ca sa sfasie toata panza. Teoretic, ele semnifica trainicia relatiei si apropierea dintre doi indivizi, ce si cat isi pot ingadui unul celuilalt. Cand vine vorba de barbati exista o singura franghie, strangerea de mana. Asta cimenteaza un raport amical al carui limite sau incredere se nasc instantaneu in momentul in care sunt solicitate. Orice depasire sau incalcare, orice esec, se rezolva cu o clarificare sau un fuckoff, fara vreo urma de dezamagire. FUUU.

Nu la fel se intampla cu tagma cealalta. In cazul lor, fiecare noua intalnire e o noua strangere de mana. Una secreta, una care uneori o anuleaza, modifica pe precendenta sau doar se suprapune ca un amendament peste ea. E consecinta firii schimbatoare a femeii, tonalitatii ei diverse, influentelor pe care le culege din jur sau, pur si simplu, nesfarsitelor vesminte ale personalitatii sale. La fel ca luna, fiecare zi ii adauga un pic de lumina sau de intuneric, implinind-o sau dezgolind-o si generand noi si noi asteptari de la ea. Cand acestea sunt brusc retezate de un nou capriciu dezamagirea e gata de instalat. Trebuie doar sa bifezi ca “esti de acord” si sa citesti termenii si conditiile. Asta in cazul in care nu ti-ai instalat preventiv in frigider un antivirus pentru ignoranta cu concentratie potrivita de alcool.