Intre 21-23 mai se desfasoara (si) in Timisoara a 12-a editie a Festivalului de Film European. Daca in trecut lumea se inghesuia in vechile sali de cinema, anul acesta organizatorii au ales, nici ca se putea altfel, modernul complex din Mall, Cinema City. Asta cu riscul de a-i pierde pe cinefilii alergigi la spoiala glamoroasa din vitrinele pe care arhitectura spatiului te obliga sa le inconjori cu o logica fina de brand. Un pasionat de film insa nu se da batut de niste scari rulante si se gandeste doar la recompensa ce-o va primi prin vizionarea unor creatii de marca ale cineastilor europeni. Ne vedem pe-acolo.
Programul:
Miercuri, 21mai 19:00 - Deschiderea Festivalului. Proiectia filmului Lost and Found - colectie de sase scurt metraje intre care si "Curcanii nu zboara", a lui Cristian Mungiu.
Toata treaba asta devine de-a dreptul ridicola. Citesc in Ziua de Vest: "Comisarul-şef Săndel Palade, şeful poliţiştilor timişeni, declară război deschis membrilor curentului Emo. Acesta a constituit, ieri, la Timişoara, o echipă specială formată din 12 ofiţeri care vor monitoriza non-stop liceeni emo. Echipa anti-emo este coordonată chiar de către şeful Poliţiei Timiş. Ofiţerii care vor sta pe urmele 'liceenilor neînţeleşi' provin din toate compartimentele Inspectoratului de Poliţie Timiş." ECHIPA ANTI-EMO. Rolul ei este de a depista eventualele fapte anti-sociale ale membrilor curentului emo. Da, daca nu cumva e bretonul prea lung si le intra in ochi, ori daca si-au asortat machiajul cu baschetii? E o gluma cumva? Au si pregatire anti-tero? Au antrenament special pentru a le zadarnici siretilor emo-kids planurile si tentativele de sinucidere? In fine, nu-i apar dar nici nu-i blamez pe zapacitii astia emotivi. Nici nu stiu cum sa reactionez. Pe de o parte mi-e mila de ei, de problemele reale pe care le au, pe de alta imi vine sa le trag cativa pumni in cap pentru calea aleasa ca sa scape de ele. Sa intre intr-un curent tampit de "neadaptati dar cool" sperand ca in compania altora ca ei le va fi mai bine. Si apoi isi taie venele. Puisorul ii "iubeste" tare mult, si chiar ii indeamna sa nu mai astepte. Eu nu sunt asa radical, dar toata mediatizarea asta imi face greata. Din cauza unor cazuri speciale de pusti dezechilibrati care probabil s-ar fi sinucis chiar daca nu auzeau vreodata cuvantul emo, se ajunge la speculatii de genul muzica emo indeamna la sinucidere, sau incepi sa-i arati pe strada pe aia cu paru-n ochi: uite-un emo, uite-un emo. Iar acum avem Echipa Anti-Emo. Ce urmeaza? Scoaterea lamelor de pe piata? Saltele gonflabile in jurul blocurilor? Emo-baby-sitting? Copii sau tineri cu probleme au existat si vor exista tot timpul. La fel si sinucideri aparent inexplicabile. Dar chiar toti asculta My Chemical Romance si Fall Out Boy(care imi plac de altfel) sau cine stie ce trupe asemanatoare? Sau e doar o facatura mediatica. "A sarit unu in cap. Era emo. Nu s-a putut face nimic." As vrea sa aud si eu la stiri ceva de genu: "S-a aruncat un fraier de pe pod si ultimele sale cuvinte au fost 'Sa moara toti dusmanii mei!"
Prin toamna ar trebui sa ne asteptam la lansarea portalului Yahoo! in limba romana. Asa ne anunta Darren Patterson, business development director pe Yahoo! Europe si cel care se ocupa de acest proiect. Mirarea mea vine doar cand ma gandesc ce le-a luat atata timp? Rivalii Google au facut miscarea asta de ceva ani buni. Dar poate cele 2 companii sunt rivale aici doar in ce priveste motorul de cautare (unde Google conduce) in vreme ce ca portal de continut Yahoo nu are rival, MSN fiind slab accesat. Plus ca romanii o rup bine cu engleza si nu s-au plans niciodata. Totusi, 8 milioane de conturi de mail si 7 milioane de YM ar fi trebuit sa grabeasca procesul, cel putin din respect pentru utilizatori. In fine, un pas important a fost facut prin numirea bloggerului Bobby Voicu drept comunity manager responsabil de legatura companiei cu comunitatea careia i se va adresa viitorul continut al sitului. sper sa identifice cum trebuie nevoile acesteia si sa le implineasca pe viitorul portal Yahoo.ro. Se asteapta in viitor si un Messenger in romana.
Dupa 20 de ani, Muzeul Banatului si-a reintregit patrimoniul prin recuperarea obiectelor din colectia de egiptologie de la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei. Astfel ca saptamana aceasta avem ocazia sa vedem cu proprii ochi franturile de istorie egipteana expuse, constand in vase ceramice, lucarne pentru iluminat, statuete mitologice realizate din ceramica, faianta sau piatra, un vas de sticla, pandantive si scarabei, fragmente din sarcofag de lemn pictat si o masa funerara. Aceste obiecte au fost donate Muzeului Banatului la sfarsitul secolului al XIX-lea de arhitectul banatean Herz Michael, curator al Muzeului de Antichitati din Cairo si membru al Societatii de Istorie si Arheologie din Timisoara din 1905. In anii '70 au fost adunate toate obiectele egiptene din tara pentru a alcatui o unica expozitie itineranta.Acum, dupa multi ani, bucata noastra din acea expozitie a fost recuperata. Suna putin, e drept, but it's the best we've got. Ar trebui sa salutam micuta "victorie" a orasului nostru printr-o vizita la muzeu. Expozitia e deschisa pana duminica iar intrarea e 2 lei.
Later edit: De doua zile tot incerc sa vizitez Egiptul asta, dar soarta imi joaca feste. Ieri am ajuns la intrare si, surpriza, Muzeul se inchisese din cauza unei pene de curent. Buuun. Azi m-am prezentat din nou si teapa. Muzeul s-a inchis la patru(!). Cand ma gandesc ca m-am sculat de la opt si am pierdut vremea pe acasa. Maine sunt la lucru. Mai ramane duminica, dar parca vad ....
Acum exact 2 luni scriam ca anii 2000 ne vor aduce multe vesti neplacute in domeniul celei de-a saptea arte, marcata de tot mai multe si dese iesiri din scena a marilor actori romani. Aflam aseara de la Scaevola o trista veste care imi amintea ca fuiorul isi toarce soarta neobosit iar firul vietii e tare subtire. Ieri, 13 mai, cortina a cazut peste o alta viata de exceptie din cinematografia romana, un veteran neobosit ce in jumatate de secol a punctat genericul a peste 70 de filme romanesti si straine. Sultanul, pasa, haiducul, razboinicul Colea Rautu, cel care ne-a oferit cele mai indragite personaje negative (Soliman Pasa, Murad III, Pasa Iusuf, Spanu) care au fost intruchipate vreodata pe marele nostru ecran, a fost invins pentru ultima oara. Luptele s-au incheiat si sufletul sau mare a luat drumul odihnei vesnice. Avea 95 de ani.
In lipsa de un subiect mai acatari si pana trece ziua asta de 13 profit de minutele ramase pana la 00:00 ca sa mai ofer cateva melodii (prea)ascultate luna asta:
1. Audio Bullys - I'm In Love. Niste britanici ce canta muzica electronica de cativa ani. Piesa e mai veche dar eu acum am dat peste ea si nu ma mai satur. Are si un video misto.
2. D.Kay & Epsilon - Platinum (Comatron VIP). Drum & base ce-ti face sangele sa clocoteasca. De ascultat in mp3 cand mergi pe strada. E o senzatie super tare.
3. REM - Supernatural Superserious. Cred ca e cea mai faina piesa de pe ultimul album al baietilor, Accelerate, aparut recent.
Ieri se petreceau in TM doua event-uri pe care de regula nu le-as fi ratat in masura in care nu s-ar fi suprapus intre ele, si amandoua cu tura mea de servici. Ma refer la SdC si Tres Courts. Daca pe primul l-am evitat elegant ca sa nu-mi atrag oprobriul public din partea celor care "citesc cu spor", eu facand adevarate eforturi pentru a-mi ideplini norma de 300 de pagini pe luna, al doilea, care tinea de film, era in vizorul meu de un an de zile. Astfel ca, sustinut din umbra de amicul Luci, pe care l-am delegat sa predea la SdC o umila carticica, am facut ceea ce era necesar pentru a-mi lua un ragaz de 2-3 ore de la birou si a da o fuga pana la Casa A. M. Guttenbrun. Buna alegere am facut. Ulterior am aflat ca si de la SdC au migrat destui catre sala de proiectie a scurtelor ceea ce m-a bucurat si intristat in egala masura. Sper ca Ama nu le-a purtat pica. Selectia internationala a cuprins 51 de scurt-metraje impartite in 3 calupuri de cate 17, dupa fiecare proiectie avand la dispozitie 2 min in care sa votezi pe un fluturas filmul care ti-a placut mai tare. Voturile se centralizau urmand sa fie acordat in zilele urmatoare un Premiu al Publicului. Dintre filme am remarcat in mod deosebit: This is not a movie - despre cum e sa faci figuratie fara sa fii constient de asta; The Job - o parodie satirica la adresa bataliei din domeniul corporatist. I-am dat votul meu. Oktapodi - animatie delicios de amuzanta cu doua caracatite indragostite; Cat man do - mic desen animat care mi-a amintit de ce nu suport pisicile; Post-it - un scurt dramatic despre o tanara care nu poate trece peste o despartire; Une histoire louche - clip in care un cuplu format dintr-un evreu si o ne-evreica primeste o lectie din partea bunicului evreu venit in vizita. Votat! John and Karen - animatie super despre un cuplu - el urs polar, ea pinguin - care trece printr-o perioada dificila :)) Butterfly - realizare tehnica deosebita ce probabil o vom vedea intr-o reclama. Le Cafe - un fel de oda animata inchinata cafelei care nu se sfarseste cu bine insa :p. Am votat-o!
Mai jos puteti urmari The Job, castigatorul Marelui Premiu.
si Cat man do, cea mai buna animatie :D
A fost proiectata si o selectie nationala de scurt-metraje, insa nu am putut sa raman la vizionare asa ca nu am nici o parere. Sper insa ca a fost mai reusita decat anul trecut. Dintre short-urile anuntate erau si cele doua clipuri Budai Beer, pe care cred ca le cunoasteti. In incheiere pot spune ca mi-a placut aceasta a doua editie Tres Courts din Romania si ca le multumesc organizatorilor, Centrul Cultural Francez, pentru tot ce fac ca sa ne "culturalizeze".
Am aflat si eu de articolul dlui. Tuca din Jurnal in care s-a gandit el ca e momentul sa-si bage nasul in blogosfera si sa ne spuna parerea sa. Potrivit dansului "cei mai multi dintre bloggeri" sunt neintelesi, frustrati, onanisti, niste rime iesite la lumina, fara talent sau inspiratie, ascunsi in spatele unui nick sau unei poze studiate. Dle Tuca, mi s-a rupt in paispe si ultima farama de respect ce-o mai aveam pentru dumneata. Trecand peste faptul ca aceste caracteristici se pot aplica foarte bine si celor mai multi dintre jurnalisti o sa va amintesc ca pe bloggeri nu-i plateste nici dracu ca sa-si exprime frustrarile neinspirate si, mai mult, nu plateste nimeni un leu ca sa le citeasca. In contrast cu tonele de articole comandate si executate de care e plina presa sau cu atacurile virulente (cum e al dumitale) menite sa creeze polemici, sa inflameze spiritele si sa creasca tirajul. Astea presupun un talent desavarsit si o inspiratie aproape divina, zau daca nu! In plus, nu cred ca exista vreun blogger care chiar daca vorbeste din spatele unui nick sa nu poate fi contactat in vreun fel. Iar daca are si o poza "desteapta" asta deja il face persoana publica, putand fi balacarit de oricine si oricum. Nu asa se petrece insa cu ziaristii de duzina ce-si imprastie harul prin diverse fituici. Acela e adevaratul anonimat :)). In alta ordine de idei, va spun sincer ca am gustat pe unele blogguri mai mult talent si inspiratie decat in miile de ore glorioase de moderator pe care le-ati avut. Asa ca, d-le Tuca, stim si noi ca internetul are haznaua lui, plina cu blogguri tampite, saituri cretine, retele de cocalarizare, etc. Nu stiam insa ca sunteti in stare sa va coborati de pe antena pe care v-ati cocotat pana in cloaca internetului si sa va inmuiati degetul in ea ca sa aratati ca e mizerie. Noi o stim mai bine ca dumneata. De ce nu ne aratati mizeria din haznaua unde se foloseste hartie? V-am fi cu totii recunoscatori. Asa, ca de la un servitor al globalizarii la altul.
"Ceea ce ne mana nu este catusi de putin sa cucerim Cosmosul, ci doar sa extindem la limitele acestuia Pamantul… Suntem umanitari si nobili, nu vrem sa subjugam alte rase, vrem doar sa le transmitem valorile noastre si sa le preluam in schimb mostenirea. Ne consideram cavalerii sfantului contact. Este o a doua minciuna. Nu cautam pe nimeni, in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de oglinzi in care sa ne rasfrangem."Stanislaw Lem
Intre 21-23 mai se desfasoara (si) in Timisoara a 12-a editie a Festivalului de Film European. Daca in trecut lumea se inghesuia in vechile sali de cinema, anul acesta organizatorii au ales, nici ca se putea altfel, modernul complex din Mall, Cinema City. Asta cu riscul de a-i pierde pe cinefilii alergigi la spoiala glamoroasa din vitrinele pe care arhitectura spatiului te obliga sa le inconjori cu o logica fina de brand. Un pasionat de film insa nu se da batut de niste scari rulante si se gandeste doar la recompensa ce-o va primi prin vizionarea unor creatii de marca ale cineastilor europeni. Ne vedem pe-acolo.
